Ce vis anost!
O muza plângând
In fumul din gând
De gratare arse în post.

Ce navalnică greață!
Un ciob de oglindă
Adevarul imi dă
In talpă, oracol de dimineața.

Ce urme pe față?
Un fir de sânge
Molatec îmi curge
Pe gresie, afară din viață.

După care începe paranteza cotidiană.

Ce trafic intens!
O, stradă ce ștergi
Minutele mele întregi
Două benzi, un singur sens.