Sub încrețirea albei frunți
Doi ochi bătrâni înceată
Se sting tăcut, cu pași mărunți
Deodată.

Se stinge-n limpede priviri
O dulce tinerețe,
Și-n locul ei răsar zvâcniri
Răzlețe.

Citesc în ochii lor gemând
O nesfârșită dramă
Și-n strângerea de mână blând
O teamă.

Sărut plângând acest obraz
Ce suferinți încarcă
Și-un zbucium părintesc de az’
Mă-ncearcă.

Sărut aceste mâini de scrum
În despărțire parcă;
Ce zbucium părintesc de-acum
Mă-ncearcă.

Ce trist grăbesc pe-un ultim drum
Suind atâtea trepte
O Doamne, fă-i măcar acum
S-aștepte.

Întârzie plecarea lor
Cu încă-o dimineață,
Și-aceste despărțiri ce dor
În viață.

...Sub încrețirea albei frunți
Doi ochi bătrâni mă cheamă.
Dar ne despart atâtea punți
O, mamă!