stau aici
înșirată de-a lungul unei amiezi
nimic nu-mi amintește
despre pierderi
poate destinul m-așteptă-napoi
confirmându-mi linia maternă
sau poate mă trage de mânecă
cerându-mi să mai stau așa pierdută
să învăț singură drumul ce duce acasă
să calc peste-ntrebările firești
cu pasul alergând înaintea răspunsului
treptat poate aÈ™ afla cine sunt
și unde mă duc
aș afla că numele și trupul meu de femeie
încă destramă viață
iar toată această amnezie aș putea-o numi
întâia mea zi când m-am regăsit

6 iunie 2012