eu nu am avut lună de miere
deși sunt undeva spre sfârșitul călătoriei personale
am trecut de partea care trebuia să fie frumoasă
sunt mult prea obosit
și constat cu resemnare
că am uitat multe chipuri
iar cele de care încă mai știu
la o privire sumară par la fel
doar unul desenat în tuș pe o filă din manualul de biologie
e altfel
seamănă cu un sturion

el domină tot ce a trecut până acum din povestea banală a timpurilor mele

îi văd și acum ciudățenia
mai ales cea care de la cap se-arată
gura i se rupe în jos sub un nas crescut prea mult

aduce puțin cu Fernandel

nu se compară cu ceilalți și mă privește absent și preocupat
are și un pas înainte față de rudele lui din mare
rechinii

împart un îndepărtat strămoș comun

mai văd că nu i-a jucat festa bătrânețea ci valoarea
și icrele
nu sunt toate atât de negre pe cât le-am crede

cele mai căutate sunt de fapt gri

au contribuit prin gust la renumele universal
și la perpetuare

acum s-a apucat să dispară
vreau să-l întreb dacă nu vrea cumva să plecăm împreună
dar nu știu nici măcar limba rechinilor
a sturionilor nici atât

darămite limba lui

poate fac un drum la Fetești
stau o lună
mănânc icre gri
învăț limbi străine
și
beau ceai de iasomie cu miere și frunze proaspete de mentă
aproape de locul
în care se mai iubesc încă

sturionii