Am început să uit...
În spate,
Ce râu abrupt am curs!
Și spre înainte,
Se face că se-ntârzie puțin.
Un gând trecând, un fior de rece,
Întors spre mine.
Din capăt de drum
Încrucișat,
Cu o stâncă albă, sacră.



Și nu mă uit,
Să nu uit.
Și nu m-ăntorc,
Să nu mă pierd.
Prin vene curg cu nemurirea,
Vremuri
Și patemi.
Se-nfuiorară suflete și cărnuri către iară.
Nu sunt...
Dar,
Am venit.
Și plec spre mine acum.
Cu bine!