De vei rămâne șapte ani în pâinea poeziei
Prin pâine hrană te vei reprimii.
De nu… te macini doar în sine…
De nimeni nu va înghiți nimic.


De vrei primire de ce-i prins acum în vie;
Vânatul lumii vei primii să fii.
Dar prins între înțelepciune și prostie,
Nu mai rămâne vin pentru aici.


Cuminte-te în apa ce te ține în vecie.
Oprește-te... ca să te duci în timp.
Hrănește-te ca să hrănești tot bine…
Și luminează-te primind dinspre lumini.