traversez ușor trupurile cu miros de benzină

ale trecătorilor din jurul casei

și zilele avortate de noapte pe bani grei

a uitat până și mama numele meu

fiind preocupată de aspectul timpului în care mă pune după naștere

iar tu nu faci decât să stropești viața cu dialoguri

despre cât de tare tragem în piept fumul din cuvintele altora

dar cum ațipesc trebuie să știi

cu sufletul pus în pahar ca o proteză

că s-ar putea să mi-l înghit noaptea

când cred că în gură am săruturi îngropate discret în toate simțurile

acru dulce sărat sau amar

și cu toate acestea găsesc chipul meu de lut

la care să mă rog fără grija zilei lumină