Pe cărarea de pe deal,
Zbura uliu peste cal
Alintat și plin de dor,
Norul formînd un cocor.

Alt cocor iar sa format,
Calul cînd a nechezat.
Cocor mic, puține pene,
Dar de uliu nu se teme.

Soare mare stînd aprins,
Iar cocorul stînd întins.
Mîngîinduse pe ceafă,
Cocorița îl întreabă.

Vă bronzați s-au contenplați?!
Descide cocorul ochii,
O zarește schimbînd rochii.
Cocorul bronzat pe spate,
Cu trei pene colorate,
Îi raspunde de prin spate!

Cocorița mea frumoasă,
Uite uliu ne sfidează.
Viclean ului sta ascuns,
Admirînd acel străpuns.

Din senin se agravează,
Iar cocoru sta pe fază.
Ignorînd uliu șiret,
Mirosînd la un buchet.

Vine uliu, îl somează,
Sta cocorul sus pe vază!
Cocorul privind uimit,
Iar la fapte m-ai timid,
Îl întrabă ce-a pățit..?!

Uliu rău și răpciugos,
Contenpla să-l scuipe os.
Zar de os fără buline,
Stă cocorul se abține.

Uliu ucigaș scriea,
Pe cocor-l va sfîșia.
Dă cocorul ca să zboare,
Uită că n-avea picioare.

Cocror mic cu coada frîntă,
Dar de uliu el nascultă.
Vru să zboare-n răsărit,
După el uliu cunmplit.

Îl urmează să-l cuprindă,
Cocor mic si fără pildă.
Dă din aripi vru să zboare,
Dar uliu e rupt din soare.

Îl cuprinde, și-l sfîșie,
Dar cocoru-i din hîrtie.
Hîrtia plutind în jos,
Se formează ca un coif.

Înțepînd uliu în coadă,
Destrămat și fără soartă.
Uliu luptă, nu se lasă..,
Fără prada sa frumoasă.

Prăduind dar nu de foame,
Vrînd puterea so răstoarne.
Cocor mic s-a transformat,
Într-un vultur supărat,
Și pe uliu la-n bucat!!