o lumină lăptoasă
în dimineața calmă
peste câmpul de un verde murdar
peste plaja înecată de alge

și zilele care trec
peste orașul
cu furnale dezafectate
nu-ți mai spun nimic

umbra mea peste mâinile tale
simulând o mângâiere
un căuș de lumină
chipul tău sub mrejele durerii

în stradă copii fugind după minge
râsete spărgând aerul spongios al urbei
baloane de săpun frumos mirositor

privești prin lucruri
ca prin spectre din alte lumi
aburii din baia fierbinte
se preling pe pereții murdari

și trupul îți cedează
emanând mirosul specific
al ultimelor clipe de conștiență
înainte ca lama ghilotinei
să-ți reteze grumazul