inconfortabilă împăcare
la masa rotundă
un pui de vrabie la fereastră îmi aduce aminte de tine în laț
și atunci în sistemul meu de culori
începe o tulburare obsesiv-compulsivă

mă întorc în același loc
la intervale de câteva zile
să verific dacă albastrul la care lucrez
nu te omoară

știi,
colega mea cu sâni tineri rotunzi
mi-a adus o oglindă fermecată
prin care mă văd

merg pe coridorul lung cu un braț de dosare
până ajung în același loc
cu nori
iar prin ochiul de sfoară
nu mai încape decât o linie de zbor ca un strigăt din întuneric
tot mai încet tot mai rar




CELULE STEM, 2022