Când doare tristețea și gându-i tăcut,
Când amintirea disecă iubiri din trecut,
Când lacrima-ți arde obrazul ridat,
Trezește din tine copilul uitat !!!

Când diminețile-ți sunt, flăcări ce ard,
Când noaptea te-apasă cu-n chin neîncetat,
Când somnu-i rătăcit și uită sa vina,
Să mângâi o floare, ea nu-ți e străină !!!

Când sensul vieții se joaca ascunsea,
Când ura din tine sugruma iubirea,
Când oglinda reflecta un chip rătăcit,
Sa nu uiți de tine, cândva ai iubit!!!

Când privirea rănește pământul ce-l calci,
Când umerii sunt grei de te oprești și zaci,
Când gândul nebun te-ndeamnă să zbieri,
Amintește-ți atunci, cândva am fost zei !!!


Când viata se-mparte intre alb și negru,
Când te sufocă abisul și nu ești integru
Când tot caruselul vieții se duce……..
Zâmbește atunci și spune-ți ca trece !!!