în vis merg cu cizme de cauciuc
prin apa înverzită
până în locul unde iarba se îngână cu niște remorci ruginite

acolo încep să urlu
să urlu
să urlu
să urlu alături de pietrele din suflet
ca un rege al momentului

mă transform într-un greiere cu încăperi largi
și în continuare urlu urlu
dintr-o cameră în alta
în timp ce noaptea calcă

în tot acest timp
auzim un sunet ascuțit
de parcă cineva lovește la nesfârșit cu unghia
o fiolă