anotimpul răsturnat în spatele pământului
se rotea nebunește la fiecare respirație
a animalului care își urmărea ecoul
dezbrăcând pietrele de luciditate

eu învățam să îmi număr sângele
de plictiseală

iar într-un colț unde liniștea avea tălpile goale
o actriță desena umbre
cu sânii
și își învăța coapsele să aibe răbdare

în glasul unui bărbat