Tu locuiești în casa cu perdelele trase
de Dumnezeu migălit de cuvântul ca o cruce
care te-a atins clocotind fiecare noapte
prin care am trecut călcând peste greieri cu guri încleștate.

Ochiul spart de o picătură incendiată
ți-a ruginit lacătul de la poartă
nicio umbră-n cenușă
doar frunzele cu puținele aripi
te-au adus ca pe un orb până aproape de ușă!