Ne-am întâlnit undeva, în Africa sau China,
țin minte doar cum stăteam împreună
pe un covor de lână subțire,
prin care nisipul îmi înțepa coapsele.
Mâncam alune acaju dintr-un vas de lemn
și banane prăjite.
Erau atât de iuți, încât am început să râd.
Printre noi se rostogoleau mandarine,
te-am îndemnat să le miroși
pentru combinarea senzațiilor.

Amiaza dogorea umerii înflorați,
mi-am desfăcut părul prins arteziană în creștet,
ți-am spus că soarele ne bombardează cu semințe
iar deșertul se naște din scântei - secunde răsărite
din nisipul roșu,
ți-am spus că sub noi crește o pădure
cu frunze în flăcări, iar tu
m-ai întrebat ce fel de fructe rodesc acei copaci
pe care îi văd numai eu?
Fructele pasiunii, am răspuns tâmp,
iar dacă vei mușca din carnea lor
vei simți o răcoare stranie, ascunsă în miezul de foc,
iar ea te va regenera.

Dacă nu auzeam cântecul albastru-vinețiu al iernii,
tânguind funebru în ferestre,
nu mi-aș fi amintit.