nu am reușit niciodată să pictez un țipăt
oricât de drepte mi-ar fi fost gândurile
de fiecare dată mâinile îmi tăceau
încercuite de ziuă

sunt omul cu tălpile murdare de fugă
care iarna numără ecourile
uitate într-un călcâi
de femeie tânără
și am pielea proaspăt construită în locul acesta
unde oamenii înoată în pământ

doar sângele tău îmi strigă numele
odată pe zi