"- Hei tu, mai trăiști, mai respiri?"

Iar aud la televizor,
Certuri sterile și vorbe de-a lor:
Despre creșteri de prețuri
Salarii prea mici,
Și taxe cretine pocnind ca din bici.
Oriunde mâ-ntorc,
Văd bogați cu tupeu,
Și lepre vândute pe mai puțin de un leu!
De-mi vine să plec...
Să mă duc undeva,
Cât mai departe de țara mea.

Nu pot să trec o strada că vor,
Să mă calce rapid cu mașinile lor.
Ei au orice, noi avem mai nimic!
Câștigă cine poate, ca la loz în plic.
De vrei să fumezi,
Să devii răbdător,
Dai salariul pe-o lună,
Și rămâi fără-un chior!
De mâncare să taci!
Să te uiți e mai bine,
Cumpără doar,
Buzunarele pline!

Doamne ferește de frig să răcești!
De-ajungi în spitale, începi să cerșești:
Că n-au interniștii nici spirt ori bandaje,
Te trimit drept la morgă, cu tot cu bagaje!
Și-așa, încet, începi să gândești,
Și vrei să pleci, de nebun s-o tulești!

Și-mi vine să fug, îmi vine să plec,
Îmi spune inima, nu-i loc în țara mea!
Încerc să mă zbat, încerc să trăiesc,
Nu reușesc!