Conversatie cu constiinta

Oprește-mă până nu e prea târziu.
Nu respira, nu privi înspre mine,
nu mă lua de mână,
nu mă atinge.

Cândva, am cedat golului.
Mi-am vândut sufletul pentru o anestezie.
Mi-am vândut trupul pentru plăcere,
și mintea drogurilor ușoare.
Iar acum..?
Le trag din tine ca un vierme ,
pas cu pas, secundă de secundă.

Îmi cumperi oxigenul cu țigări de contrabandă, fără filtru.
Și prin fumul dens observăm amândoi urme
de ironie, ranchiună și dispreț, mânjite de scrum.

Cu unghiile înfipte în palmă privesc oamenii în ochi,
le șoptesc minciuni pe care trebuie să le cred eu însămi.
Cu scârbă îți apuc o ureche și o zmulg,
ca să nu mă mai asculți când îți zic
că îmi lipsești.

Nu am încredere în tine,
restul e ceată.
Atunci când o să mă asigur că mă vrei,
te voi împărtăși în whisky și în vodkă
te voi ridica mai sus de purgatoriu
dar mult mai jos de rai.