în glorioasa pace a glonțului inimii
prin ceața dimineții cu gust de rețetă
îmi recit rugăciunea izvorâtă din credința
ce organizează spaime curajuri ratări
spaime

în mine e sâmbată

las acest somn
să însemne ceva mă îmbrac
în culori pe care nu le credeam
e prea puțin să fii și prea de tot să nu
subcutanat m-a pătruns
sunt un robot spre venus

plec așadar să-mi întâlnesc bella dona
sau metadona în parc
la eminulescu sub tei tocmai când
două ciori râd și torpilează cu găinaț
dintr-o dată o simt pe nadejda în șoimi