crezi tu că nu mă doare
palma imaginată peste obrazul luminii
din ochii ce-s lumânări vii
acum în pragul serii?

uită-te la cursorul unui calendar de perete
ce aleargă ca un nebun
pe tabla de șah
dispusă la așteptarea unui mat
acum în pragul iernii

puterea regelui bate șaua
să priceapă calul
iar în galopul sălbatic din astă lume
căpăstrul și zăbala încep să doară
în prag de decembrie
mai pe seară

potcoava se imprimă pe obrazul pământului
și fierbe încet
mutarea ce pare câștigătoare
își schimbă o pălărie cu alta
dând ca rest fesul ponosit
plin cu minciuni
în prag de sărbătoare.