și noi și ei
cu armuri pe umbre
ne depărtam de merele verzi în care am crescut
lăsam în urmă mobila și bibelourile pline de strigăte

era pe acolo un copil cât o mărgea
se rostogolea înaintea noastră deschizându-ne ușile

deși mergeam la distanțe enorme unul de celălalt
ne țineam de mâini
nu știau ei ce mâini lungi aveam noi
chiar înainte de a ne umple de carne

când ploua
bătrânii erau acoperiți de stropi
și se clătinau fericiți în vânt
ca niște fire verzi de iarbă