e fără speranță pe acest delir agrozootehnic
nimic nu-l satisface mai dihai
dacît puterea fără limite
a mațului plin

o arde între tocătoarea de plante
și abator
o arde Mai Ales ca să-și amîne mereu
clipa cînd viața îl va avorta

dacă rupe un fruct
dacă strivește o bidiganie
se simte deja important

în ordinea asta a dezgustului
ultima buruiană sau
ultimul păduche
sunt cele mai drăgăstoase ființe
care s-au pomenit

perfect conștient că nu-l va deplînge
nici muma părerii de rău
o arde pînă-i jupîn peste regnuri
după care își șterge atent
mîinile de pămînt
și de sînge

în față hoarda lui civilizată
în stînga arbori tăiați
în dreapta cai împușcați
iar în spate resemnat
dumnezeu cu blidul lui gol

probabil inconștient
sau chiar dimpotrivă
toți își așteaptă execuția

pentru că ea nu mai vine
și nu mai vine
unii dau în mintea descreieraților
alții suferă stupefiați
de iluzia că vine grațierea

restul își leagă absenți
șireturile
pretind că plouă

și se uită triști la stele