Cuvinte, cuvinte,
Împletite în discuții care strâng.
Iau pieptănul și le întind,
În fire lungi și blonde
Așezate pe spate.

Oglinda din camera de hotel
Mi le-a arătat prima oară,
Deși eu le purtam în bătaia vântului și a ploii,
De optsprezece ani.

Cuvinte,cuvinte,
Uneori le pierdeam atunci când,
Nu-ți plecai mirosul de pe pielea mea.
Alteori le lăsam să-mi biruie umerii,
Transformându-mă în lutul
Așezat altfel în coasta ta.

În seara aceea simțeam părul ud pe piele
Și-n pasul repede îngerul negru atingându-mi cu
Degete lungi părul,
Șoptindu-mi în ritmul metalic
Al unui tramvai cu geamurile aburinde de respirații,
Obsesia.

Singurătatea se așezase confortabil
În camera din stânga,
Servindu-și ceaiul din porțelanul
Decorat cu propria neputință.

Eu sunt altfel.