singurătatea pe care pășesc desculț
ca pe un drum anevoios
și plin de mărăcini
poate să fie cea calea cea mai scurtă
către mântuire?

în putredul rămas in mine
după descompunerea atâtor vise moarte
oare mai poate prinde rădăcini
lumina?

singurătatea care îmi eliberează spiritul
din închisoarea cărnii
și aurul cuvintelor
din mlaștina instinctelor primare
poate fi un picur din singurătatea
care îl inspiră serile pe Dumnezeu
să însteleze cerul?