Îmi storc măruntaiele după ce le-am smuls din abisul silabelor
Împreună cu tine, umăr lângă umăr,
Într-un salon luminat, afară toarnă cu găleata,apa se preface în smoală,
În smoală opărită, noroc că noi suntem deja două schelete , într-un spectacol de divertisment
Amar
Doctorița brusc începe să râdă, un râs spasmodic, continuat la nesfârșit
Îmi strâng genunchii la piept, Doamne, luminează-mi anii plictisiți, agonizanți
Precum notele răsfirate pe portativul intenției
Care emoție? Nu te aud,am asurzit, aud doar ploaia surdă de afară pe care nu o aude nimeni...Afară e soare
Și zăpadă, păcat că vorbește sângeriu....zăpada sfârșitului
De vers, de carte, de Cer
s-a înnoptat, e liniște.....