Am ajuns din zgura cerului întors
În puf de stele și alinări de busuioc,
Din strâmtoarea deșertului de carte moartă
În fâșie înalțătă urcând preaverzii munți.
Nu vreau să renunț la pomii minunați
Cu muguri ce mă mângâie în scurta înserare,
Cum ei nu renunță la văi de praznic
Și la adierea cuvintelor calde ca sudorile de sfânt.
Nu vreau să rămân smochin de iluzii,
Nu vreau să mai sărut neantul,
Nu vreau să mă-nchid în turnuri orbite,
Vreau să mă scald în ape ce îmbracă
Goliciunea de umbră cu haina de mir,
În ape ce umplu găuri negre de inimă,
Departe de pașii lupilor absurzi,
Vreau să mă ridic cu aripi albite de sens,
De la picioarele universului
La energii lăsate ecou ale Cuvântului etern.