Cuvinte sacadate poleiesc,
Copacii ce răcnesc din pădure,
Că timpul nu curge firesc
Și plouă cu gust de secure.

Din tremur ușor de condei
Slove se-aștern pe hârtie
Își caută rostul holtei
Cuvintele scrise doar ție.

Ciopli-vom în vise din nou,
Din pădure, copacii zâmbească!
Cuvintele dulci să sune-n ecou
Când vremea veni-va firească...