Foaia albă a poetului
Insulta lunii
Dragostea mea strălucește închisă
Într-o colivie
Ca un canar despărțit de cănăriță
Printr-un carton galben murdar
Plin cu pătrățele
Imitând gardul umbră.

Femeia slabă și furioasă hotărăște
Să spună lucrurilor pe nume
Tăcerea din ultimii ani
A făcut-o mai demnă
Și-a smuls cuvintele din inimă
Și le-a dat viață
Rezultatul e magic.

Din surdină trilul unui canar
Echilibrează poemul solar

Bianca Marcovici