Sunt gelos pe lumina
din ochii tăi
pe cerul pe care îl privești
fără mine
pe umbra ce îți stă mereu aproape
fie zi fie noapte
pe faptul că ai învățat să minți
sunt gelos pe gerul de afară
ce iți atinge pielea și ți se strecoară
în suflet
unde nu mai pot ajunge nici pe furiș
așa cum am făcut odată
într-un vis...
pe liane de sânge mă trăgeam în sus
prin vena ta aortă
ce parcă și acum încă plânge
cățărându-mă pe inima ta deschisă ca o rană
pe acorduri de Bach cântate cu palmele ude
mușcănd în delir din întuneric
pe o stradă
ce nu mai poartă nici un nume.