începusem să cred
că din mine crește o siberie
că păsările vor zbura curând și va rămâne doar trunchiul
de care se vor agăța corbii ca niște globuri
și vor lumina întuneric
nu nu mă deschid prea mult
știi
lucrurile astea vin pur și simplu din tine
și strigă

lasă-mă să strig deci
despre led-ul roșu ca un ochi care mă privește de când a început noaptea
despre neputința florii de cactus
despre cei pierduți pe drumul cu denivelări
pentru că
nimic nu se câștigă fără luptă

am învățat deja mișcarea peștelui în năvod
ai spune că sunt pregătită
în realitate mă învârt printre oameni până amețesc
ma opresc doar când visele îmi împletesc părul
și pe insula mea de cuvinte ești tu

atunci doar atunci pot să mă strâng
ca un câine vagabond deasupra unei canalizări aburinde.