nimic nu mai poate fi la fel.
ca niște case tot mai îndepărtate
par ceasurile dinapoi
aceste clopote de miere
această miere de aramă
ca locuri lăsate în urmă
pe care le mai vezi cumva
deși picioarele se mișcă înainte
sau doar pământul se rotește dedesupt
ceva te împinge
un alt ceva te atrage spre el
nu, nu e viitorul
cuvântul din jobenul filozofilor
nu, nu e trecutul (lac adânc
pentru jefuiții de melancolie)
eu mă îndrept în altă parte
uneori iute alteori târâș
uneori șchiopătând alteori luat pe sus
mă îndrept uneori murind
eu merg ca picăturile de ploaie iarna
spre copilăria Aceea
spre Început.