o să-ți cumpăr o pereche nouă de ochelari din aceia cu rame cenușii
și dioptrii de rezervă
știu că de acolo de sus oamenii iți par mai degrabă mici cărăbuși cu pene
niște insecte pe care ai vrea să le strivești cu coada ochiului
pe sofa din bucătărie răsfoiești zilnic poze second hand după generatia anilor ‘90
și de la un timp încoace trecătorile cerului îți par mult prea înguste
așa era dragostea în ultima iarnă a mileniului trecut
un spectacol de pantomimă reflectat în lumina unui șemineu
câteva mișcări de dans în fața oglinzii de pe hol
doar ție îți plânge cerul pe umăr
doar ție ți se confesează iarna în paginile unei cărti necitite
doar pe tine te cheamă cineva dintre așternuturi
și ce rost mai are să strângem apa de ploaie pe care o adunăm în fiecare zi în oale de lut ars
în speranța că se va preface în apă de izvor și
ne va ajunge pentru câțiva ani
cerul ca un ins nevrotic când ne iubește când ne urăște
și asta numești tu ninsoare?