Curge Alutus printre ierburi și stânci
cu apele-i când tulburi, când liniștite
răscolind nisipuri cu vârtejuri adânci
trezindu-mi sentimentele amorțite.

Mă cheamă cu cântecul lui dintre valuri
să-mi umple privirea de albastrul 'lucit...
Nu mi-aș da clipa nici pe zile la mall-uri,
mi-e sufletul prea ars și de dor năucit.

Azi, cu amintirile îmbălsămate
mă așez pe mal căutând alinare.
Prieteniile sunt rău famate -
măruntu' om caută-n viață ce n-are!

Dacă apele tale azi m-ar cuprinde,
știu m-aș scălda în omenească uitare...
și nimic din toate astea nu m-ar surprinde-
înșelător e cel ce strigă mai tare.

Unge-mă apă cu balsam de iubire,
înmoaie-mi inima să nu împietrească
să nu mai răspund la a lumii umbrire
oricât ar dorii ea să mă cotropească.

Despoaie coaja ăstei bube ce-i veche
ducându-i puroiul pe ape la vale,
ca să-mi pot pune iar, flori, pe la ureche
călcând către viață cu pasul agale.

...Și mai vreau să îmi dai a ta strălucire
din valul ce sărută caldele raze,
să o port pe veci în duioasa-mi privire
și să o așez în molatice fraze...