Refren de iarnă


Și dacă iarnă e să fie
să-ți fie cald, precum mi-e mie,
sub blana gândului târzie,

căci fericirea o să vie
când creanga bradului pustie
va zămisli lumini o mie
cum numai aștrii par să știe.

Și-ncolo către ceas de seară
să n-aștepti singur într-o gară
un tren ce n-o să mai apară
căci gerul se-ntețește-afară.

Sub cetina tot verde, clară,
aprinde lumânări de ceară
de parc-ar fi întâia oară,

colinduri ce nu pot să piară
le-ascultă sau le cântă iară
si lasă-ți inima ușoară.

Și lasă-ți mintea ca să vadă
ninsoarea care stă să cadă
ca un copil sortit sa creadă
că lângă brad tot o sa șadă

venit din ceruri de rugină
un moș bătrân cu tolba plină
ce visurile ni le-anină.

Iar mai apoi, în miez de noapte,
când vremea nu se mai desparte
iubitei cere-i mere coapte
și cozonaci dospiți, în lapte
și-adormi pe-o filă dintr-o carte
ca într-un basm uitat, de șoapte.

Și dacă iarnă e să fie,
aș vrea mai mult ca să ne ție.