cîine flămînd
sufletul orașului bîntuia
printre nevăzutele resturi ale celorlalte zile
îl alungam uneori întrebîndu-mă
erau zilele mele putrezind pe jumătate printre viitoruri alternative
sau poate sînt doar o infecție a gîndurilor eu
îmi priveam mîinile
păreau o aluzie inoportună despre aproape toate lucrurile
eram atît de singur atît de departe de locul acela
încît mi se auzeau amintirile picurînd în golul oaselor distinct
o otravă a trecutului o beție lucidă
mistuitor de frumos debusolînd orele
soarele apunea într-un nor canceriform
privindu-mă ca un condamnat la moarte
îmi număram pașii spre locul acela
unde aș fi vrut să excomunic pentru totdeauna secundele
la început m-a privit calm
eram doar o rutină comună
o eventualitate previzibilă
dezbrăcat de tot așteptam
număra totul ca un bancher al sufletului
a zîmbit o clipă aproape tu
ești gata să plătești
pentru adevărul
minciunii