câtă vreme, tu, umbră, te mai apleci înspre mine,
cât timp, melcule, îți vei purta casa printre oameni,
eu o să visez .

tu, umbră, o să mă iubești ca tata
tu, melcule, o să-ți lași casa lângă mama ta,
nimeni nu va plânge,
eu o să visez iar.

trecuseră ore.

nu mă uita, nu mă uita, striga umbra!
din coșul pieptului ieșea fum.
cum să fac, cum pot să împart viața mea cu tine?


trecuseră zile.

omul se plimba de pe o frunză pe alta
și în urma lui lăsa o dâră sclipitoare.


trecuseră ani.

nimeni nu auzise de melc și de umbră.
totuși, se zice că melcul a trăit fericit.