Un stol de corbi urâți își lasă zborul
Să umple ziua,cerul și întreagă lumea mea,
Eu îl privesc și mă întreb ce-i dorul
Dacă nu tot un zbor spre inima cuiva.

Un zbor greoi,confuz și-nnegurat,
Așa cum zboară zilele când suntem triști,
Un zbor lipsit de aripi însă plin de oftat
Ce ține visul treaz și ochii larg închiși.