Oare apari din vise sau ai descins din ceruri?
O, tu Desăvârșire! izvor de scânteieri,
Împrăștiind fervoare și raze din eteruri,
Răsari din paradisuri și-ndemnuri ne oferi.

Râvnită chiar de stele - și ele pieritoare -
Te-asemeni cu fantasme ce fug spre orizont,
Căci alergând spre ele, vedem că fug mai tare
Și cel ce le dorește ne-apare-un mare tont!

Dar amețești o lume cu vraja ta grozavă,
Cu farmec intangibil și zbor impetuos,
Chiar dacă muritorii nu-ți seamănă în slavă
Cin' te imită-n glumă devine un colos.