soarele a înverzit tensiometrul arată zero
nici un puls nici un dumnezeu să mă trezească
stau lângă mine paramedici cu nopțile descheiate
încercând să resusciteze o amnezie
o lacrimă se rostogolește pe haina anestezistului
vor să nu mai simt nimic
e prima oară când nu-mi doresc să plec
înflorește asfaltul și totul pare să aibă sens
viața mă invadează și cineva mă strigă pe nume
mă simt ca la un casting privat
cu schelete bine îmbrăcate
ce se străduiesc să pară veșnice.