In fiecare zi trec prin acest loc si simt scurgerea fericirii,
Altfel…
Culorile ce ma-mpresoare devin linii sau cuvinte,
Si liniile ce imi vorbesc pot fi lacrimi sau sperante.
In fiecare zi acelasi loc, imi spune lucruri diferite…
Povesti demult uitate sau poate inca neintamplate.
Si fiecare atom, sau pata de culoare, sau fir de aer,
Isi aminteste de-o alta dimensiune,
De-un alt capitol al existentei mele,
Sau poate a altcuiva.
Si toate aceste povesti marunte, vorbe fara de-nteles,
Se-alcatuiesc in definitia unui singur loc.
Un loc in suflet, in privire,
O piatra, o frunza, o raza de soare,
Sau un cer prea negru…
Orice trece nevazut de altii, orice este acum sau niciodata
Doar pentru mine sau al meu…
Si poate albul fantomatic ce-ntuneca orizontul,
Prea stralucitor, si totusi insesizabil…
Si ora inserarii, grava, ascunsa
Si tot ce devine soapta si matase,
Transforma vidul din jurul meu, din mine,
In ganduri nerostite, in fraze nevisate
Atingeri violet, amplificate de luna ce zambeste.
Si poate locul, proiectie a mea
Sau a altcuiva,
Preschimba noaptea-n dimineata a sa
Sau eu devin proiectie a gandului,
Fantasma-a timpului si rasaritului.