Moartea...moartea ne petrece cu al ei surâs,
Dorind să întoarcem timpul înapoi,
Să ne dea un simplu vis,
Să ne transforme în strigoi,

Vrejul morții se întinde,
Ne trage în misterul ei etern,
Dar morți deja noi suntem,
Când treji nu mai visăm...

Moartea...eliberarea sufletului trist,
Dintr-o lume păgână fără sens,
Fantasme ale realității noastre,
Stinse-n somnul printre astre...

Sărutul tău rece m-a-ncălzit...
Moarte îmbrățișează-mă!
Atinge-mi chipul istovit...
Sufetul descătușează-mi!

Să simt lumina din eter...
Într-un înger să preschimb
Ființa încastrată într-un corp de fier,
Prin veșnicia unei lumi să mă plimb...

Moarte...iubire nemărginită a neantului,
Cuprinde-mă în veșmintele tale!
Trezește-mă la realitate...
Oferă-mi eternitatea visului!

Prin moarte ne eliberăm,
Prin moarte ne naștem,
Prin moarte evoluăm...