Am început ca să nu mai văd bine
De când s-au deschis granițele țării
Și de când auzeam că, sigur, mâine
Noi vom păși în era afirmării

M-am tot uitat în jur să văd minunea
Și-am așteptat-o zilnic să se-ntâmple
Dar n-am văzut decât înșelăciunea
Și faptul că m-am mai albit la tâmple

Chiar dacă mă lovise miopia
Și mi-am luat ochelari pentru vedere
Eu am văzut la noi prin România
Doar falimente și-alte lucruri rele

Restructurările mult trâmbițate
Au fost numai pe placul concurenței
Care de-acolo din străinătate
Ne-au readus sub pragul subzistenței

Iar cei ce ne conduc miopi și ei
Tot ne-aburesc cu „schengen-ul minune”
De parcă noi am fi toți nătărăi
Și n-am pricepe că-i înșelăciune

Prin care din afară se dictează
Care decizii trebuie semnate
Astfel încât ce se reglementează
Să fie bun pentru străinătate

Și chiar de nu sunt bune pentru noi
Există unul ce le parafează
Ce-a devenit al vestului slugoi
Fiindcă românii nu-l interesează

Așa că nu sunt singurul orbete
Fiindcă sunt foarte mulți mai orbi ca mine
Care l-au prea votat pe-acest „strâmbete”
Ce ne-a făcut tot timpul de rușine

Și-am devenit săraci aici în țara
Restructurată până la prăpăd
În care cei ce-adânc și-au înfipt gheara
Oricât i-ai căuta tot nu se văd