după ce mi-au tăiat aripile au rămas niște cioturi
dureroase la vreme la frig și la ceață
dar mai ales dureroase în zori
când cerurile se rup de pământ sângerând
n-au putut să le taie de tot
să le smulgă cum smulgi buruienile
sa le ardă
electrotermocauterizare cum fac cornutelor
crescătorii avuți
muguri de aripi creșteau iar și iar la fiecare extirpare profundă
și ei oboseau peste măsură
oboseau într-atât încât aș fi spus că renunță
și mă lasă-n durerile mele să plec
mai înalt și mai alb
mai departe
dar nu m-au lăsat
le-au tăiat mai de sus să rămână doar cioturi
dureroase la frig

în seri ruginii mă plimbă prin burgul înțesat de miresme
și arome de ceai
de turle cu clopot și sfinți răstigniți la răscruce de evi
centauri și sfincși
nu mă scot la mezat doar m-arată ca pe un trofeu câștigat cu sudoare
și râd zgomotos dragă Alter
vorbesc despre viață ca și cum ar vorbi despre o târfă bătrână
și râd
iar și iar ca și cum râsul le-ar ține de foame și frig

nu mă dau
nu mă pierd doar tresar la răstimpuri
parcă speriați că mai zbor în înalt așa fără aripi
din burgul ăsta prea plin prea bătrân
prea jilav