La un moment dat erau 42 și erau frumoși
Și apăreau în poze și se plăceau unii pe alții
Ce frumoși sunteți! Ce frumoasa ești! Te pup!
Atâta dulceață duce la diabet, prea mult plăcut
Trebuie să mai și urâm puțin din când în când
Doar ca să ne aducem aminte cum e afară
Cu poze adevărate, cu sunete dure, pline
Care ne trezesc de fiecare dată pe un peron
Cu un tren pierdut, din care mai vedem doar un punct
Pe măsură ce mă îndrept spre lucru sau muncă
Munții devin tot mai mici, de departe parcă sunt maiestuoși
Albi, plini de soare și de aventură
Urc pe pod, mă gândesc să fac o poză,
dar trec pe lângă o pereche cu un buchet de flori
Îmi piere cheful și măresc pasul, încerc să uit
Să trec mai departe indiferent cu mintea departe
Să mă duc spre locul unde toate sunt frumoase
Unde acum mai sunt doar 6, restul cred că au diabet
Și la ora asta nu mai văd, îi dor picioarele, visează la înghețată și ciocolată
Pe care le-au plăcut, le-au dorit și-au trecut mai departe
Fără să gândească prea mult, totul într-un click
Poze, poze, poze dacă aș putea da timpul înapoi