Unde sunt insulele verzi cu ciprișii înalți și sumbri ca o
sete înfrunzită
cu portocali care ne cuprindeau în rodul lor cu miresmele
pădurilor de iasomie noaptea cînd urinam pe roțile
motocicletei sub luna plină
și ne izbeam cu frunțile de ziduri

și cine ar putea să spună de ce rostește un cuvînt în locul
altuia
de ce acesta este detrămat iar celălalt asprit de o îngrămădire
neînsuflețită
ce roți se învîrtesc deasupra ochilor orbiți de prea multă
lumină
și cine ar putea deosebi amurgul insurgent de vagul con-
strîngerilor adoptate

la urma urmei poate că ar trebui să-i ard un șut celui ce-și
folosește piciorul și fragila lui memorie de cîine ca
să vadă cum îmbătrînesc
doar ca să redevin copil și să dispar

și nu mai vreau să spun nici da nici nu