Mi-am băgat amintirile,
păstrate de prea mult timp,
în saci de plastic și cutii de carton
pe care au venit să le ridice din fața casei.
Jurnale vechi, pe care mai bine nu le-aș fi scris,
scrisori de dragoste,
primii mei dinți de lapte căzuți,
lenjeria din bumbac, creația bunicii
care a murit cu numele libertății între dinți
și de la care am înțeles primul
că pacea este atunci când te doare.

De la ea știu că nimic nu ne este dat,
totul este împrumutat pentru un timp,
inclusiv viața.