Taifun de săruturi

Răsar din umbra ta ca un sărut în soare
când foamea mă apucă să vii să mă iubești,
să nu te-ntrebi de ce iubirea ta mă doare
căci sloiuri sunt în mine și vreau să le topești.

Să curgă ca izvoare și tu să le dai viață
când pui al tău sărut pe dorul ce m-apăsă,
atunci iubirea mea îți va sclipi pe față
și în iubirea noastră cu ea vom sta la masă.

Din focul care arde curg lumânări aprinse
și ceara de pe ele începe să-nflorească,
și-atunci încep să fugă durerile nestinse
când iarăși vine ziua ce vrea să ne iubească.

O noapte ți-am furat când te-am răpiț în stele
și luna cea aprinsă ți-am pus-o-n așternut,
să-ți lumineze trupul când te iubesc în ele
doar gândul meu cu mine de tine am știut.

Curg buzele pe tine în roiuri de săruturi
când catifeaua nopții în vraja ei ne prinde,
și lacrimi de iubire ce curg în așternuturi
doar coama de aramă deasupra ta le-aprinde.

În aur pur te-mbrac și petre de rubine
și perlele din mare la gâtul tău le pun,
iubirea iară strigă și către tine vine
să lase peste tine săruturi în taifun.