Azi sunt tristă și privesc în gol…
Mă gândesc la lucruri care mă dor…
Nu pot face altceva:
Nu pot să uit de iubirea ta.
Plâng ochii mei,oceane întregi,
Gândul meu îmi va ține de urât pe veci,
Amintirile frumoase ce nu vor să moară,
Plâng și ele și știu c-o să mă doară…
Te iubesc prea mult, ți-am iertat prea multe,
Dar tu trebuie sa înțelegi că am și eu un suflet:
Unul pe care tu îl sfâșii:
Și o inimă pe care mi-ai smuls-o din piept
Și o strângi în mână neîncetat…
Nu îți aparțin,nu sunt o piesă de șah,
Nu sunt nici o păpușă pe care să o mânuiești.
Sunt doar o fată pe care-o amăgești…
Cu sentimentele mele tu pari că te joci,
Plânge trecutul pe care l-ai alungat,
Plâng ochii mei cristale de lacrimi.
Din locurile din care mi-ai rupt aripile,
Curg râuri de sânge și durere…
Plângi tu, căci afli cât de mult sufăr,
Mori tu,a doua oară,iubire,
Între crăpăturile sufletului meu…