De neputință și de frică
mă agăț ca o fiară de gâtul primejdiei
lumea e în drum spre funebre litanii
eu mucenic osândit al muțeniei

se aud din mulțime ocări și sudalme
deși, n-am izgonit niciodată lumina
din cotloanele temniței
și n-am întins niciodată mâna
după firimituri de la masă

la drum luam doar toiag și desculț
și foamea și setea m-au dus
odată cu Lazăr la ele acasă