atât de timid
luna sărută cerul
până când
până când întreagă îl cuprinde
regină
atât de întreg
dormeai sub flori de măr
până când
petale căzând
și parfumul lor l-ai luat
cu tine
atât de perfect
glezna și iarba
se împreunau
dezlegate de pudoare
spălate cu rouă
până când
până când tălpile
și uitările au ales drumul
cărării
a fost totul
până când
până când toate devenirile
au înfipt și în noi
răni
ce ne-au lăsat așa
tăiați
în două
sau până când
până când ne-ar dezlega
în altă iubire
dar
tot a noastră